Termenul busuioc (Ocimum Basilicus), derivă din grecescul „Basilikos”, care înseamnă „iarba regilor, regal” el a fost întotdeauna asociat si cu sacralitatea. Se spune că a rasarit la baza crucii lui Isus Hristos și cules de către impărăteasa Elena, care apoi l-a răspândit peste tot în lume.
Dacii o considerau o plantă sacră, astfel încât recoltarea frunzelor sale se facea numai de catre cei care urmau un ritual complex de purificare. Egiptenii l-au folosit ca balsam pentru îmbălsămare a morților; în timp ce în cultura romană, fiind utilizat în bucătărie, busuiocul a fost apreciat ca o planta de vindecare , capabil de vindecarea rănilor.
Busuiocul avand un conținut caloric scăzut, conține multe substanțe nutritive esențiale, minerale si vitamine necesare pentru sănătatea organismului. Magneziu și beta-carotenul gasit in busuioc este benefic pentru arterele si vasele de sange, astfel, pentru a menține sanatos sistemul nostru cardiovascular. Este eficace in diabet, reducand nivelul de glucoza din sange precum si colesterolul total. Busuiocul are proprietati anti-inflamatorii, astfel daca este ingurgitat , poate aduce beneficii intestinului , atunci cand exista gaze și dureri localizate.
Are functii antibacteriene , dar este bun si in prevenirea cancerului datorita prezentei antioxidantilor. Busuiocul este in grad de a contribui la bunăstarea a sistemului nervos. Prin acțiunea sa fiind capabil de a reduce insomniile , starile de anxietate și stres, avand unele proprietăți antidepresive. Este un puternic detoxifiant dar prin consumul de busuioc se reduce si riscul de infart.